Classico sâmbătă, Mar 22 2008

O, vocile, acum sunt patru, curgând în aceeaşi matcă, depănând mistere şi sentinţe. Subiect, contrasubiect, răspuns, diminuări, inversii, totul iese de sub degetele miraculoase ale nebunului, dezlegând baierele sfântului glas al Molohului luminat. Nu vă fie teamă, nimeni nu va mai fi acelaşi când va ieşi din catedrala unde ecourile continuă să dăinuie, până în ultima clipă, când cel din urmă suflet gol va fi izbăvit. Surâsul lăuntric şi pasul săltăreţ pe aleile pietruite ale marelui oraş, bucuria, zidurile au căzut, iar bătrânul va cânta o gigă să-i amintească de ţinutul maicii sale, ori poate un menuet. Să lăsăm sufletele să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, întru nemişcarea stelelor. Şi de muzica va amuţi, nimic, nimic altceva nu o să ne rămână de făcut decât să stingem lumina.

“- Ascultă, ascultă cu atenţie.
Răsunară din nou acordurile primei părţi.
- Îţi dai seama, Martin, câtă suferinţă trebuie să fie pe lume pentru ca să se nască o asemenea muzică?
După ce opri discul, comentă:
- Barbarule.”

(“Despre eroi şi morminte”, Ernesto Sabato, ed. Humanitas, 2003)

8 Responses »

 

Azi marţi, Mar 13 2007

Era aşa de plăcut afară când am ieşit de la cursul de control de gestiune încât am decis, într-un acces de nebunie, să-mi fac cadou volumul al doilea din “Eseurile” lui Sábato. Cam scump, dar ce naiba, e Sábato, dau oricât. Nu am regretat acasă, când am început să o răsfoiesc cu grijă, lăsând mirosul de carte nouă să răzbată în voie. Ca şi conţinut, primul volum era mai zemos, dar şi ăsta are părţile lui faine. Într-o vreme căutasem fără succes “Între scris şi sânge” pe la anticariate, aşa că a fost o surpriză plăcută să regăsesc dialogurile acelea în volumul de faţă. Mai conţine eseul “Apologie şi tăgadă” şi o selecţie de texte variate, care acoperă 40 de ani din activitatea scriitorului.

Yummy.

2 Responses »