Săptămâna viitoare, Cotidianul le va face o bucurie celor care nu frecventează anticariatele, distribuind o dată cu ziarul de miercuri un exemplar din “Golemul” lui Meyrink. A nu se rata.
Câmpii în flăcări marţi, Iul 31 2007
Carte 9:06 am
În general, când aude de scriitori din America Latină, lumea se duce cu gândul la realism magic şi la basmele pentru oameni mari ale lui Garcia Márquez. Cu toate acestea, cel puţin într-o primă fază, literatura latinoamericană s-a făcut remarcată în lume prin creaţiile care reflectau problemele sociale ale Lumii Noi. Am descoperit asta când am început să citesc din scoarţă în scoarţă orice sud-american pe care puneam mâna: Icaza cu Huairapamushcas, Eustacio Rivera cu Vâltoarea, Asturias cu Domnul Preşedinte…
Mexicanul Juan Rulfo nu face excepţie. Îl ştiam de bartleby (ia, cartea asta v-ar putea lumina), cu Pedro Páramo ca fiind singura sa capodoperă. Mai ştiam că publicase şi un volum de povestiri “sociale” înainte de acest roman, dar nu m-a tentat niciodată să-l încerc. După Pedro Páramo, care a devenit un fel de carte de suflet pentru mine, orice altceva ar fi putut fi o mare dezamăgire.
Dar, din fericire, în teancul de cărţi primite de la Deidra s-a strecurat şi Câmpii în flăcări. N-am avut încotro şi a trebuit să-mi înfrunt temerile. Am luat la rând fiecare povestire din volum, în timp ce afară dogorea un soare aidoma celui ce crapă pământul sterp al Mexicului. Inutil să mai spun că am fost plăcut surprins, redescoperind spiritul din Pedro Páramo şi acelaşi stil simplu, dar viu. Nu mai avem fantastic, dar avem un tablou al mizeriei şi resemnării, pictat în nuanţe mai numeroase decât mi-aş fi imaginat iniţial. Fiecare povestire e specială, nu prea avem “umpluturi” aici.
Iată un scurt fragment din povestirea Luvina, dat în prefaţă ca exemplu de atmosferă rulfiană:
“… Iar pământul e povârnit. Se crapă în toate părţile în râpe adânci, atât de adânci încât nici nu li se vede fundul. Oamenii din Luvina zic că din râpele acelea se înalţă visele; dar eu, unul, singurul lucru pe care l-am văzut a fost vântul, în vârtejuri, ca şi cum acolo jos l-ar fi ţinut închis într-o ţeavă de rogoz. Un vânt care nu lasă să crească nici lăsniciorul: planta aceea mică şi tristă care abia poate trăi făcându-se una cu pământul, agăţată cu nenumăratele ei rădăcini de stâncile munţilor. Numai uneori, acolo unde e puţină umbră, ascunsă între stânci, înfloreşte floarea chicalote, ca un mac alb. Dar se ofileşte repede. Atunci o auzi cum biciuie aerul cu frunzele ei spinoase, făcând un zgomot ca acela pe care-l face cuţitul când îl ascuţi de piatră.”
Trist… Şaptesprezece doze de tragedie, pachetul de comprimate se găseşte la farmacia RAO, pentru 10 lei şi ceva. De vă place, treceţi neapărat la nişte Pedro Páramo intravenos.
1000 de pageviews miercuri, Iun 6 2007
Abureala and Blog and Carte 7:48 pm
Blogul meu a atins ieri pragul de 1000 de vizualizări. Rezonabil, din moment ce nu m-am omorât cu promovarea lui. Din plictiseală m-am apucat să înscriu blogul în câteva directoare de profil. Ceva îmi spune că nu se va înregistra o creştere prea mare a traficului, însă nu e bai. Am câţiva vizitatori fideli şi mi-e de ajuns. Mă gândesc să-l personalizez niţel, cred că ar prinde o altă imagine în header. Trebuie să updatez şi clasica pagină de “about”, pe care am cam lăsat-o baltă. Dacă aveţi sugestii, nu ezitaţi să mă bateţi la cap.
Într-o altă ordine de idei, astăzi am fost să-mi iau un set nou de corzi pentru chitară (sună mult mai bine, cele vechi erau cam coapte), ocazie să dau o raită la anticariat. Sunt două anticariate în Alba Iulia, unul bine plasat, cu ieşire la bulevard, şi altul mai dosnic, pe o străduţă laterală, nu foarte departe de primul. Preţurile sunt derizorii, dată fiind foamea de cărţi a albanezilor. Cel mai frecventat dintre cele două stabilimente de cultură are o ofertă mai mare de carte veche, dar şi preţurile uşor ridicate (nesemnificativ, totuşi, în comparaţie cu scumpetea ce o întâlnisem la buchiniştii din Capitală). Celălalt îşi compensează însă neajunsurile prin preţuri ridicol de mici. Nu ştiu dacă asta se datorează inculturii sau unei strategii de marketing, dar am găsit aici “Ulise” al lui Joyce, în stare bună, la 6 lei ambele volume. Îl aveam deja, l-am dat şi cadou, aşa că mi-am luat în schimb “Maestrul şi Margareta” a lui Bulgakov. Citez de pe etichetă: 5 lei 3 lei. O captură bună, la vară am să mă ocup de ea (altfel nu o să pot ţine capul sus în faţa ‘telectualilor extaziaţi de fantasmele lui Bulgakov).
First Blood miercuri, Mai 30 2007
Carte 7:30 pm
Am dat primul examen al sesiunii. După toate probabilităţile, îl voi lua, dar nu e exclus să apară surprize de genul unor complicaţii la corectare (yeah, I know, paranoia). Irelevant. Important e că azi s-a născut o nouă datină: Ştefan cel Mare ctitorea mânăstiri după bătăliile câştigate, eu (mai modest) după fiecare examen îmi voi cumpăra o carte sau, de ce nu, mai multe. Ideea nu e nouă, dar de-abia sesiunea asta o voi pune în aplicare sistematic. Având în vedere examenele rămase, asta înseamnă că biblioteca mea se va pricopsi cu cel puţin încă şapte cărţi până la sfârşitul lui iunie.
Astăzi mi-am luat două. Aruncând o privire fugară peste rafturile anticariatului, ochii mei văzură ceea ce nu ieşise la iveală căutând cu atenţie: un volum de Italo Calvino. Nu ştiu cum îmi scăpase la vizitele anterioare, părea că se afla acolo de când lumea, înghesuit între “Rusoaica” lui Gib Mihăiescu şi un roman de Canetti. Nu e “Dacă într-o noapte de iarnă un călător”, dar deocamdată mă mulţumesc şi cu astea. “Cosmicomicării” şi “T – indice zero”, reunite într-un singur volum, promit o lectură cel puţin bizară. 4 lei.
Când să ies din anticariat, am dat şi peste “Justine” a lui Lawrence Durrell, care, după câte bănuiam, făcea parte din “Cvartetul din Alexandria” despre care îmi povestise Deidra cu altă ocazie. Întâmplarea face ca “Justine” să fie chiar prima carte din tetralogie, aşa că o pot citi până le găsesc şi pe celelalte trei. Tot 4 lei.
Sold final: 8 lei.
Hai faiv? Neah. duminică, Mar 18 2007
Ai căutat vreodată un site unde să poţi discuta despre cărţile citite, să faci recomandări, bla-bla-bla? Am găsit eu unul. Îi zice Shelfari şi funcţionează într-un fel asemănător cu hi5 şi alte site-uri de gen. Îţi faci user şi începi să-ţi amenajezi biblioteca. Poţi vedea citi şi oferi opinii despre o anumită carte din raft, poţi face recomandări, poţi vedea userii care au citit cartea respectivă şi să le cotrobăi prin bibliotecă.
Nu e chiar atât de fain precum sună, e încă beta şi mai au ceva de lucru, dar e drăguţ. Aruncaţi o privire, poate vă place. Userul meu este Hippogryph (mda, e dezordine pe raft, nu am apucat să le aranjez).
Azi marţi, Mar 13 2007
Carte and Ernesto Sábato 9:44 pm
Era aşa de plăcut afară când am ieşit de la cursul de control de gestiune încât am decis, într-un acces de nebunie, să-mi fac cadou volumul al doilea din “Eseurile” lui Sábato. Cam scump, dar ce naiba, e Sábato, dau oricât. Nu am regretat acasă, când am început să o răsfoiesc cu grijă, lăsând mirosul de carte nouă să răzbată în voie. Ca şi conţinut, primul volum era mai zemos, dar şi ăsta are părţile lui faine. Într-o vreme căutasem fără succes “Între scris şi sânge” pe la anticariate, aşa că a fost o surpriză plăcută să regăsesc dialogurile acelea în volumul de faţă. Mai conţine eseul “Apologie şi tăgadă” şi o selecţie de texte variate, care acoperă 40 de ani din activitatea scriitorului.
Yummy.
