O, vocile, acum sunt patru, curgând în aceeaşi matcă, depănând mistere şi sentinţe. Subiect, contrasubiect, răspuns, diminuări, inversii, totul iese de sub degetele miraculoase ale nebunului, dezlegând baierele sfântului glas al Molohului luminat. Nu vă fie teamă, nimeni nu va mai fi acelaşi când va ieşi din catedrala unde ecourile continuă să dăinuie, până în ultima clipă, când cel din urmă suflet gol va fi izbăvit. Surâsul lăuntric şi pasul săltăreţ pe aleile pietruite ale marelui oraş, bucuria, zidurile au căzut, iar bătrânul va cânta o gigă să-i amintească de ţinutul maicii sale, ori poate un menuet. Să lăsăm sufletele să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, să danseze, întru nemişcarea stelelor. Şi de muzica va amuţi, nimic, nimic altceva nu o să ne rămână de făcut decât să stingem lumina.
“- Ascultă, ascultă cu atenţie.
Răsunară din nou acordurile primei părţi.
- Îţi dai seama, Martin, câtă suferinţă trebuie să fie pe lume pentru ca să se nască o asemenea muzică?
După ce opri discul, comentă:
- Barbarule.”
(”Despre eroi şi morminte”, Ernesto Sabato, ed. Humanitas, 2003)
martie 26, 2008 la 11:13 am |
Gher(l)a draga, nu ti-a mers cu blecaritele si acum incerci sa impresionezi alt segment al populatiei feminine?
Fii atent ca asa n-o sa gasesti decat vreo baba de 31 de ani si nu te vad bine…
Varianta II: Ai impresia ca viata ta e mai putin aimless si meaningless daca te ascunzi sub umbrela dlui Bach?
Varianta x+1: Ma mir ca unul ca tine a auzit macar de Bach. Cello Suite No 1 rulz.
martie 26, 2008 la 4:14 pm |
o baba cu aspect adolescentin?
martie 27, 2008 la 10:25 am |
Tu vezi aparentele sau esenta? Superficialule.
martie 27, 2008 la 3:59 pm |
eh, barochistii astia… :-”
mai 28, 2008 la 1:53 am |
Daca imi pot permite sa intervin (vazand ca, in marea sa majoritate, acest blog este de fapt inchegarea virtuala (se poate asa ceva?!) a unui dialog intre 2 persoane [imi permit sa nu le numesc]):
Bach, Cello Suite No. 1 in interpretarea cui? Personal o prefer pe Jacqueline du Pre (R.I.P)!
Respect
P.S. Astept totusi un raspuns
mai 28, 2008 la 1:54 am |
Cateva fotografii de-ale mele:
http://taake1977.wordpress.com
mai 28, 2008 la 7:24 am |
eh. de vina pentru volumul redus al reply-urilor sunt eu, ca nu scriu suficient de des & interesant .
Cello Suites le-am ascultat doar in varianta lui Pablo Casals (ocazional Rostropovich si Yo Yo Ma, pe youtube). Nu mi-a placut deloc cum canta Rostropovich celebrul preludiu din suita nr.1, are tehnica si precizie dar e foarte grabit. Am sa caut si Jacqueline du Pre.
august 28, 2008 la 8:22 pm |
De fapt pe mine ma intrebase, dar te-ai grabit tu sa raspunzi.
Yo Yo Ma, btw.