Despre Ulver am mai vorbit. E una dintre acele trupe neastâmpărate, gata să facă treaba mică pe orice canoane ale muzicii. Şi o fac aşa cum trebuie. După câteva albume mai puţin cunoscute, dar foarte apreciate de cunoscătorii metalelor, au alunecat uşor-uşor pe panta cameleonismului, muzica lor refuzând cu îndârjire orice tentativă de clasificare.

 EP-ul “Silence teaches you how to sing” este prima parte dintr-un ansamblu de muzică aşa zis minimalistă. Păstrează unele similarităţi cu coloanele sonore marca Ulver, doar că aici nu e vorba de niciun film, ci cel mult, după cum s-a mai spus, de un film interior. E o muzică a stărilor, mult mai variate şi dificil de digerat decât lasă impresia adjectivul “minimalist”.

 Experimental, la propriu. Singurul track care compune EP-ul poate fi separat cu uşurinţă în părţi distincte, însă acestea şi-ar pierde din efect ascultate separat. Nu este imposibil să ai senzaţia că eşti subiectul unui experiment de natură sufletească. Prima audiţie am avut-o noaptea, întins în pat. A fost ceva intens, nelămurit, care m-a ţinut încordat până la sfârşit. Pasaje creepy, ambientale, zgomote, voci care nu rostesc nimic desluşit, totul într-o succesiune care îmi crea imaginea unei outer being care îmi înregistra reacţiile la diferiţi stimuli. Tăcerea, zgomotul şi melodia se îmbină într-un mod nătruşnic, ca într-un soi de naştere prin cezariană a muzicii.

 Fiecare reascultare poate desluşi mici revelaţii. Un soundtrack perfect pentru un şuvoi nestingherit de gânduri, pentru călătorii lungi cu trenul şi privit absent la câmpiile în flăcări.