Salvador Dalí – Expoziţie de litografie (Alba Iulia) miercuri, Apr 25 2007 

 

sah.jpg

 

Ieşind de la singurul curs la care am binevoit să particip ieri, m-a sunat Rareş. Era pe drum încoace, spre Alba, cu câţiva prieteni, voiau să vadă o expoziţie despre care le vorbise profa de engleză, o expoziţie a lu’ unu’ Dalí sau cam aşa ceva. Ioi! Marele Avída Dollars, farsorul, Împăratul-impostor al suprarealismului la noi în orăşel! Doar cu litografii, păcat… adio vise cu ornice topite şi madone cu gaură în piept. Sau nu.

Poate că gravurile lui Dalí nu ating faima pe care o au unele dintre picturile sale, dar asta a fost o ocazie în plus să văd câteva creaţii necontaminate de comercialitatea care i se reproşează adesea de către purişti. Astfel, cele 129 de litografii expuse m-au surprins destul de plăcut. Subiectul acestora e inspirat de trei opere literare: “Divina Comedie”, “Don Quijote de la Mancha” şi “Decameronul”.

Majoritatea, vreo 100 şi ceva, ilustrează versurile lui Dante, acestea fiind de altfel şi cele mai apropiate de Dalí aşa cum îl ştie lumea (mai ales ilustraţiile la Infernul, cu bizarerii dominând peisaje sterpe, rupte din vise înceţoşate). Mici şi variate, în culori plăcute ochiului, desfăşurau de-a lungul pereţilor imaginea lumii de dincolo. O alternativă la clasicele reprezentări ale lui Doré, demnă de luat în considerare. Mai mari şi mai încărcate erau litografiile inspirate de personajul lui Cervantes: explozii atomice, sânge prelins, aluzii nătruşnice la Vermeer şi Goya şi alţi gărgăuni dalínieni. După un asemenea festin, desertul a sosit sub forma ilustraţiilor la “Decameronul”. Perverse, în linii gingaşe, sunt un adevărat deliciu pentru cunoscătorii lui Boccaccio.

Fiindu-mi lene să mai scriu, las câteva imagini să vorbească:

hell_canto_14_460.jpghell_canto_25_460.jpghell_canto_30_460.jpghell_canto_34_460.jpgpurgatory_canto_26_460.jpgpurgatory_canto_33_460.jpgparadise_canto_24_460.jpgparadise_canto_19_460.jpg

Şi linkuri:

- Dalí, la Wikipedia
- Ciclul “Divina Comedie”
- Galerie cu o groază de opere dalíniene

Expoziţia e deschisă până pe 2 mai. Eu cred că mă mai duc o dată.

Kenningar joi, Apr 19 2007 

O chestie destul de interesantă, citii pe tema asta şi un eseu al lui Borges (surprinzător de evropenesc din partea unui scriitor sud-american, nu?).

Un kenning este o figură de stil similară metaforei, folosită din plin de către skalzii din vechime. Cuvântul provine din scandinava veche, “kenna eitt við” însemnând “a exprima un lucru prin altul”. Altfel spus, se înlocuia un cuvânt printr-o expresie de obicei preluată dintr-un “catalog” predefinit. Astfel, în poeme războinicul devenea stejarul spadei, sângele se preschimba în roua luptei iar corbii erau asemuiţi unor pescăruşi ai măcelului. Lucrurile se complică atunci când intervin referirile la mitologie: lacrimile Freyjei (aur), tatăl funiei mărilor (Loki), moartea lui Baldr (vâsc, desigur), calul Gunnei (lup) şi altele. Bineînţeles, pornind de la kenningurile “standard” se pot obţine kenninguri de gradul al II-lea sau mai mare. De exemplu, “viermele râului lui Fenrir” nu are alt înţeles decât “sabie” (“râul lui Fenrir” este sângele iar “viermele sângelui” este sabia).

Având în vedere că unele cânturi skaldice abuzează adesea de aceste figuri de stil (în detrimentul creativităţii), neiniţiaţii rămân total pe dinafară. Luaţi ca exemplu Grímnismál, cel mai obscur dintre poemele eddice. Un scurt fragment:

Þýtr Þund,
unir Þjóðvitnis
fiskr flóði í.
Árstraumr þykir
ofmikill
valglaumi at vaða.

Adică:

Þund rage,
Peştele lui Þjóðvitnir
Se odihneşte în viitură.
Râul-undă
Pare prea dârz pentru a-l străbate
Spre a celor căzuţi armie.

No? Ce înseamnă astea? O analiză detaliată a posibilelor semnificaţii găsiţi aici. De v-am stârnit interesul pentru subiectul asta, aruncaţi o privire peste textul lui Borges, se găseşte parcă în volumul “Historia de la eternidad”. Şi câteva linkuri:

- Kenning, pe Wikipedia
- Listă de kenninguri, plus poeme şi alte chestii cu skalzi
- Altă listă de kenninguri
- A kenning game engine